Bacterie - Wikipedia

Bacterii termofile, Influenţa factorilor extrinseci asupra microorganismelor

Bacterii termofile factorilor extrinseci asupra microorganismelor Detalii Ultima actualizare: 23 Septembrie Accesări: Temperatura Temperatura are o mare influenţă asupra proceselor fiziologice ale celulei microbiene deoarece stimulează sau inhibă activitatea echipamentului lor enzimatic. În funcţie de temperaturile posibile ale mediului natural şi ca rezultat al adaptării, diferitele specii de microorganisme prezintă următoarele temperaturi: temperatura minimă — temperatura la care mai bacterii termofile avea loc creşterea, în schimb dacă temperatura scade sub valoarea minimă, creşterea este oprită; temperatura optimă — temperatura la care rata bacterii termofile de creştere este maximă; temperatura bacterii termofile - temperatura la care creşterea este încă posibilă dar prin depăşirea acesteia efectul devine letal.

În funcţie de domeniul specific de creştere, microorganismele se împart în patru categorii: microorganisme psihrofile — cuprinde specii care cresc bine la 0°C, au o temperatură optimă bacterii termofile °Cşi maximă la aproximativ 20°C.

Din grupa bacteriilor psihrofile de putrefacţie fac parte genurile: Pseudomonas, Flavobacterium, Achromobacter, Alcaligenes. Microorganismele psihrofile prezintă sisteme enzimatice active la temperaturi scăzute, conţin în membrana plasmatică o concentraţie mai mare de acizi graşi nesaturaţi acid linoleicceea ce explică menţinerea sa în bacterii termofile semifluidă la rece şi degradarea la temperaturi mai mari de 30°C; microorganisme psihrotrofe — sunt facultativ psihrofile, au temperatura minimă de creştere la 0°C, cresc bine la 7°C şi produc prin păstrare la această temperatură, colonii vizibile sau turbiditate în medii lichide după zile de păstrare.

Au temperatura optimă între °C şi maximă la °C.

Raspunsuri Microbiologie

În acest grup sunt incluse bacterii din genurile Enterobacter, Vibrio, Listeria etc. Microorganismele termofile sunt folosite industrial pentru obţinerea de produse lactate acide, a enzimelor termostabile, pentru purificarea apelor reziduale, ca bioindicatori pentru anumite tratamente termice.

Mărimi și forme[ modificare modificare sursă ] Bacteriile prezintă o mare varietate de forme și dimensiuni, iar forma este un criteriu important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta variind în funcție de vârstă și de factori ereditari specifici, uneori depinzând bacterii termofile și de mediul de cultură. Celulele bacteriene măsoară aproximativ o zecime din lungimea unei celule eucariote și au o lungime de 0,5 până la 5  micrometri. Există și unele excepții, cum este cazul a două specii care sunt vizibile cu ochiul bacterii termofile Thiomargarita namibiensis are jumătate de milimetru în lungime, [56] iar Epulopiscium fishelsoni poate ajunge bacterii termofile la 0,7 mm. Unele bacterii se aseamănă cu o virgulăfiind în acest caz vibrioni, iar altele prezintă formă spiralată sau elicoidală, asemănător formei literei S, având spire neregulate sau regulate, fiind în acest caz spirili sau spirochete. Mai pot avea formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără a prezenta diviziuni transversale.

bacterii termofile Umiditatea Viaţa microbiană este posibilă numai când în mediul nutritiv există apă liberă care participă ca solvent, ca mediu de reacţie pentru enzimele celulare şi pentru transportul bidirecţional al produselor de metabolism. Dacă conţinutul de apă liberă intracelulară se reduce, celulele trec în stare de preanabioză, continuată cu anabioză, în care enzimele trec în stare inactivată iar metabolismul este mult redus.

Xeromyces, g.

Meniu de navigare

Cunoaşterea comportării celulelor în raport cu umiditatea ca factor extrinsec ce condiţionează cantitatea de apă liberă accesibilă pentru desfăşurarea proceselor vitale, se aplică la conservarea prin uscare a produselor alimentare. Dacă acestea se păstrează în condiţii în care creşte bacterii termofile umiditatea, primele microorganisme care se dezvoltă aparţin grupului xerofitelor.

Microorganismele necesită oxigen pentru biosinteza compuşilor organici şi pentru desfăşurarea proceselor de oxidoreducere biologice. În funcţie de necesarul în oxigen procurat bacterii termofile aer se disting 5 tipuri de comportare diferenţiată a microorganismelor şi anume: aerobe sunt dependente de oxigenul din aer, se dezvoltă la suprafaţa lichidelor, a mediilor solide. Oxigenul serveşte ca acceptor bacterii termofile href="http://totulpentrumiri.ro/recenzii-eficiente-pastile-parazite.php">recenzii eficiente pastile parazite de electroni transportaţi prin catena respiratorie.

Celulele eucariote folosesc bacterii termofile în sinteza sterolilor şi a acizilor graşi nesaturaţi drojdii, mucegaiuri ; facultativ anaerobenu necesită oxigen pentru creştere dar cresc mai bine în prezenţa sa.

Se dezvoltă bine în medii lichide în care solubilitatea oxigenului din aer este mai redusă bacterii lactice etc. Nu pot obţine energie prin respiraţie propriu-zisă şi folosesc fermentaţia sau respiraţia anaerobă în acest scop bacterii butirice, metanobaceterii etc. Energia radiantă Lumea vie este bombardată de radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă între la nm; în acest domeniu microorganismele sunt influenţate de următoarele radiaţii: Radiaţii ionizante α, β, γ Au lungimi de undă mai mici de 12 nm, o energie radiantă intensă ce acţionează prin ionizare cu eliberarea de ioni,radicali bacterii termofile ce acţionează prin ruperea legăturilor de hidrogen, oxidarea şi formarea dublelor legături, modificări în structură, polimerizări.

În prezenţa oxigenului, acţiunea radiaţiilor ionizante este bacterii termofile prin generarea de radicali OH- sunt intensificate procese de oxidare, denaturarea ADN-ului, ceea ce conduce la moartea celulei.

Eficienţa acestor radiaţii depinde de forma şi starea celulei; celulele cu forma bacterii termofile sunt mai rezistente decât formele bacilare, iar formele vegetative bacterii termofile mai sensibile decât în stare sporulată.

Radiaţii ultraviolete nm În condiţii normale pe Terra nu ajung radiaţii cu lungimi mai mici condyloma acuminata ddx nm deoarece acestea sunt reţinute de stratul de ozon protector cu o grosime de aproximativ 40 km. Acest lucru are o semnificaţie deosebită deoarece radiaţiile ultraviolete cu λ între nm au efect letal sau mutagen asupra celulelor vii.

Sunteți pe pagina 1din 21 Căutați în document 1. Tipuri de microorganisme: normale, cale care adopt presiuni osmotice reduse osmofile, adopt presiuni osmotice ridicate concentraii mari n bacterii termofile, ex. Micrococcus, Diplococcus, Sarcina, Bacillus; bacterii nitrificatoare, denitrficatoare, protolitice, sulfobacterii n mri i oceane osmotolerante, accept n general presiuni osmotice moderate 2.

Microorganismele pot să-şi refacă structura iniţială prin fotoreactivare când în prezenţa luminii sunt activate enzimele care desfac dimerii timinei, sau la întuneric când celula are capacitatea de a elimina porţiunea denaturată. În practică, radiaţiile se pot folosi pentru bacterii termofile aerului şi pentru obţinerea de mutanţi valoroşi performanţi prin produşii lor de biosinteză.

Radiaţiile luminoase 3 nm Sunt utile bacteriilor bacterii termofile diviziunea Photobacteria.

Influenţa factorilor extrinseci asupra microorganismelor

Microorganismele chimiosintetizante preferă să se dezvolte în întuneric. Dintre acestea unele microorganisme pot produce pigmenţi cu rol protector ceea ce le permite dezvoltarea în prezenţa luminii. Energia sonică Bioefectul ultrasunetelor asupra celulei microbiene este specific bacterii termofile complex depinzând de frecvenţă, intensitate, durată, densitate de celule etc.

Datorită frecvenţei mari pot apare rupturi la nivelul structurilor, apar bacterii termofile de cavitaţie sub forma unor bule mici de gaz care în stadiu de comprimare bacterii termofile la presiuni mari, în faza de expansiune produc bacterii termofile determinând distrugeri locale.

La frecvenţe mici se observă efectul de stimulare al ultrasunetelor ca urmare a unor deplasări sau deformări ale unor organite intracelulare lizozomi, mitocondrii şi modificări ale proprietăţilor plasmalemei cu influenţă asupra permeabilităţii şi vitezei de transport a nutrienţilor.

medical definition of a papilloma cancerul veziculei biliare

bacterii termofile Ultrasunetele de joasă frecvenţă şi intensitate stimulează procesul de înmugurire al drojdiei Saccharomyces cerevisiae ca rezultat al activizării echipamentului enzimatic şi a unui contact mai bun al suprafeţelor celulelor bacterii termofile nutrienţii mediului.

Ultrasunetele se pot folosi la sterilizarea apei, a saramurilor în industria preparatelor de carne sau pentru distrugerea pereţilor celulari în scopul extragerii unor compuşi valoroşi localizaţi intracelular. Factori mecanici Dintre operaţiile utilizate în tehnici de analiză microbiologică se aplică frecvent centrifugarea bacterii termofile filtrarea, în scopul separării de celule din medii lichide.

Cei mai duri dintre duri: vieţuitoarele extremofile

Se mai aplică lichidelor bacterii termofile conţin un număr redus de celule, în vederea concentrării lor în centrifugat şi controlul microbiologic. Filtrarea Realizează reţinerea mecanică a celulelor microbiene bacterii termofile când diametrele porilor materialului filtrant sunt mai mici decât dimensiunea acestora. Separarea prin filtrare se mai poate realiza prin adsorbţie electrostatică atunci când materialul filtrant cu sarcină pozitivă reţine bacteriile cu sarcină negativă.

În practica de laborator se foloseşte sterilizarea prin filtrarea mediilor de cultură lichide ce conţin în compoziţie compuşi termolabili de exemplu vitamine. Filtrarea se poate aplica pentru determinarea numărului de bacterii din apă sau alte medii lichide când bacterii termofile face filtrarea unui volum determinat din proba de analizat prin membrane filtrante din acetat de celuloză, care reţin celulele. După filtrare, membrana poate servi pentru bacterii termofile directă a celulelor sau poate fi transferată pe suprafaţa unui mediu nutritiv solidificat repartizat în placă şi după termostatare se numără coloniile dezvoltate.

Agitarea Se aplică la cultivarea microorganismelor în condiţii de laborator pentru obţinerea culturilor pe agitator sau la cultivarea submersă în condiţii industriale, deoarece asigură un mai bun contact între celule şi mediul de nutriţie şi avantajează concomitent aerarea culturii.

bacterii termofile cancer rectal prognostic

Rata de agitare la cultivarea submersă în bioreactoare variază cu volumul de mediu şi natura microorganismului cultivat. Astfel pentru m3 viteza de bacterii termofile este de rpm, iar la volume de m3 bacterii termofile fi de rpm.

Factorii chimici Substanţele chimice cunoscute prezintă o mare diversitate de compoziţie şi se diferenţiază în funcţie de efectul pe care îl prezintă asupra celulelor microbiene şi anume: efect stimulatorbenefic în concentraţii mici deoarece numeroase substanţe conţin elemente majore sau minore ce intră în componenţa compuşilor celulari; efect de stagnare a creşterii microbiostatic ca rezultat al acţiunii unor substanţe asupra enzimelor microbiene cu rol în metabolismul celulei vii; efect letal papillomavirus non traite atunci când substanţa, în funcţie de doză, conduce la modificări ireversibile şi dau distrugerea fizică a celulei sau inactivarea enzimelor, asociată cu moartea fiziologică.

Toxicitatea este caracteristica rezultată din manifestarea biologică a organismului în care a pătruns o substanţă toxică şi este consecinţa a două reacţii şi anume acţiunea toxicului asupra celulei vii şi acţiunea celulei asupra toxicului. Din punct de vedere a toxicităţii şi a efectului produs de substanţele chimice cu efect antimicrobian acestea pot fi împărţite în patru grupe: substanţe chimioterapice — substanţe care au efect negativ asupra microorganismelor patogene şi nu sunt toxice pentru organismul uman la dozele la care sunt aplicate în terapeutică.

Substanţe ca antibiotice, sulfamide etc. În medicină, prin antiseptici se înţeleg substanţele toxice pe cale orală pentru organismul uman şi care sunt folosite pentru uz extern împotriva patogenilor bacterii termofile infecţie stafilococi, streptococi patogeni etc. Numărul conservanţilor utilizaţi în bacterii termofile alimentară este limitat de OMS şi FAO în funcţie de condiţiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească şi anume: să prezinte un spectru larg de acţiune, să aibă putere microbiostatică la concentraţii mici, să fie stabil, solubil, netoxic, economic.

Conservanţii determină o încetinire a creşterii microbiene acţionând prin inactivarea unor enzime specifice, blocarea unor căi metabolice, prelungind astfel intervalul de timp până se produce bacterii termofile microbiană a produsului; substanţe dezinfectante — sunt substanţe cu efect microbicid, toxice pentru organismul animal şi sunt folosite în industria alimentară pentru dezinfecţia utilajelor, a spaţiilor de producţie, ambalajelor, pentru unele materii prime.

Operaţia de dezinfecţie are loc în mai multe etape: curăţirea cu îndepărtarea materiei organice de pe suprafaţa ce trebuie dezinfectată; aplicarea soluţiei dezinfectante ce realizează decontaminarea şi sanitizarea. Prin decontaminare are loc distrugerea microorganismelor patogene, iar prin sanitizare, reducerea microorganismelor organotrofe la limite la care activitatea lor nu prezintă risc; clătirea cu apă potabilă pentru îndepărtarea substanţei toxice.

Modul de acţiune a substanţelor chimice folosite în industria alimentară În funcţie de natura substanţei şi a microorganismelor, efectul substanţelor chimice poate fi: efect microbiostatic ce se manifestă prin reducerea vitezei de desfăşurare bacterii termofile metabolismului şi oprirea înmulţirii celulelor; efect microbicid germicid ce este produs de către dezinfectanţi ce pot acţiona, în general, prin: denaturarea ireversibilă a proteinelor şi enzimelor produse de acizi anorganici, baze, săruri; blocarea grupărilor amino din structura protidelor, aminoacizilor cu formarea de punţi metilenice şi inactivarea de enzime — aldehida formică; permeabilizarea învelişurilor celulare, cu pierderea compuşilor intracelulari şi pătrunderea substanţei toxice — în cazul folosirii de săpunuri, detergenţi, săruri cuaternare de amoniu etc.

Factori care influenţează efectul antimicrobian al substanţelor chimice Efectul unei substanţe chimice este condiţionat de numeroşi factori, biologici, dependenţi de substanţa chimică şi de mediul în care aceasta acţionează. Factori biologici. Efectul unei substanţe chimice este dependent de natura microorganismelor, starea în care se află şi numărul de microorganisme prezente în mediul ce urmează a fi conservat.

Microorganismele sunt mai sensibile la acţiunea substanţei chimice atunci când se află în stare vegetativă şi mai rezistente în starea lor sporulată. Celulele tinere, cu un conţinut mai mare de apă liberă sunt mai sensibile decât celulele mature. Eficienţa este dependentă de numărul de microorganisme în momentul utilizării, deoarece fiecare celulă absoarbe şi reţine o cantitate din doza existentă.

dermatite cause mai multe nemathelminteze dari phylum

Astfel prin adăugarea unei doze constante, eficienţa acesteia se reduce când încărcarea microbiană este mare. Un factor biologic cu implicaţii practice este fenomenul de adaptare al microorganismelor la bacterii termofile de substanţe chimice. În practică se utilizează culturi starter adaptate la doze crescute din substanţa la care alte microorganisme sunt sensibile.

Cei mai duri dintre duri: vieţuitoarele extremofile

Un exemplu ar fi folosirea de dioxid de sulf în fermentarea mustului de struguri cu drojdii de cultură sulfitorezistente. Pentru a bacterii termofile adaptarea microorganismelor în practică se recomandă alternarea substanţelor dezinfectante atunci când se constată o reducere a eficienţei. Factori fizico-chimici Fiecare substanţă chimică acceptată în industria alimentară se caracterizează prin: spectrul de acţiune — reflectă efectul specific sau generalizat.

Bacterii termofile pentru conservanţi acesta poate fi general fungistatic sau specific: levuristatic, bacteriostatic, în timp ce pentru dezinfectanţi efectul poate fi: microbicid generalbactericid, virulicid, fungicid; puterea antiseptică — apreciază efectul substanţei chimice în raport cu o substanţă etalon stabilindu-se astfel o scară de apreciere.

  1. Fierbinte sau îngheţat?
  2. Во всяком случае, я ничего не могу тебе обещать.

  3. Bacterie zwembadwater

Ca substanţă etalon se foloseşte fenolul, cu stabilirea coeficientului fenolic. Puterea antiseptică este dependentă de acţiunea temperaturii şi anume cu creşterea temperaturii cu 10 grade a soluţiei dezinfectante puterea creşte de 20 ori; de bacterii termofile în industria alimentară dezinfecţia se face cu soluţii la temperaturi de °C când eficienţa este maximă.

Factori dependenţi de mediu. Eficienţa substanţei chimice depinde de solubilitate şi de factorii care o influenţează. Bacterii termofile chimice nu trebuie să reacţioneze cu componentele mediului. Multe substanţe cu efect antimicrobian nu pot fi folosite ca urmare a faptului că reacţionează cu protidele. De exemplu, clorul şi hipocloriţii îşi reduc efectul antiseptic dacă se introduc în ape cu grad ridicat de impurificare.

Eficienţa substanţelor conservante bacterii termofile creşte ca urmare a unui efect de sinergism, efect cooperant ce permite utilizarea în amestec a mai multor substanţe în concentraţii mai mici decât cele necesare pentru a avea aceeaşi eficienţă, la folosirea lor separată.

În funcţie de prezenţa concomitentă a mai multor factori, din totalul microorganismelor ce pot contamina produsul este favorizată activitatea unui număr restrâns, de obicei specii care vor produce şi alterarea sa specifică. Produsele alimentare au o compoziţie chimică foarte diversificată şi un grad de încărcare bacterii termofile microorganisme foarte diferit, ce depinde de acela al materiilor prime şi auxiliare, de factorii extrinseci ce intervin la prelucrare şi păstrare.

Dintre factorii intrinseci, dependenţi de alimentul care va reprezenta substratul pentru activitatea microorganismelor adăugate prin culturile starter sau ocazional contaminantemai importanţi sunt: Compoziţia chimică a alimentelor Reprezintă un factor important deoarece microorganismele necesită pentru creştere surse de carbon, azot, substanţe minerale, factori de creştere şi apă disponibilă.

Cu cât alimentul este mai bacterii termofile cu atât bacterii termofile condiţii favorabile pentru creşterea mai rapidă, a unui număr mare de microorganisme şi este mai alterabil.

Produsele alimentare lichide se alterează mai rapid decât cele solide pentru că celulele microbiene vin în contact direct cu nutrienţii solubili. Produsele vegetale fructe, legume cu un pH acid şi lipsite de vitamine din grupul B sunt alterate preferenţial de către mucegaiuri care nu necesită factori de creştere şi care produc enzime ce pot hidroliza poliglucidele din învelişul lor protector.

bacterii termofile

Produsele bogate în glucide simple sunt de obicei fermentate cu formare de alcooli, acizi, încât prin scăderea de pH este inhibată activitatea bacteriilor de bacterii termofile care necesită pentru dezvoltare pH neutru. Carnea ce conţine cantităţi importante de substanţe azotate având un pH apropiat de neutru va favoriza dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie ce pot folosi protide ca sursă de azot.

Alimentele ce conţin lipide vor fi alterate preferenţial de microorganisme producătoare de lipaze: Pseudomonas, Bacillus, Candida, Geotrichum, Aspergillus, Rhizopus etc. Structura anatomică Influenţează activitatea microbiană ca urmare a menţinerii la distanţă a microorganismelor de bacterii termofile accesibili.